DESCRIEREA CRAPULUI

CRAPUL Cyprinus carpio


Raspandire

Crapul este o specie de peste foarte raspandita in Europa. Este originar din Asia, de unde a patruns de-a lungul secolelor in Europa. Cele mai bune conditii de viata le-a gasit in bazinul dunarean. In tara noastra, cel mai mult crap se gaseste in Dunare, in Delta, precum si in lacurile de revarsare a Dunarii. Se gaseste si in lacurile din zona litoralului (chiar si in lacurile cu apa salina), precum si pe cursurile inferioare ale tuturor raurilor mai mari si in lacurile de ses sau in unele lacuri din regiunile de dealuri.

Descriere

Capul crapului este relativ mare, cu ajutorul gurii lunguiete, prevazuta cu buze carnoase, el scurma cu usurinta malul de pe fundul albiei. Pe buza de sus se gasesc doua mustati mai scurte, iar pe cea de jos, spre colturile gurii, o pereche de mustati mai lungi. Are dinti faringieni, de tip mestecator. Corpul pestelui este turtit lateral. Crapul salbatic are o forma mai alungita, in timp ce corpul celui selectionat de crescatorie este mai inalt, inaltimea corpului crapului salbatic este cuprinsa de 3,5-3,8 ori in lungime, in timp ce cea a crapului de crescatorie este cuprinsa numai de 2,2-2,5 ori in lungime. Corpul crapului este acoperit cu solzi mari. La unele varietati de crap, insa, nu apar decat cateva siruri de asemenea solzi sau lipsesc aproape complet, corpul fiind acoperit in aceste cazuri doar de piele. Radiile inotatoarei dorsale sunt moi, dar prima radie a acestei inotatoare, precum si a inotatoarei de sub coada sunt tari si tepoase, inotatoarea dorsala se intinde pe o portiune destul de lunga a spatelui.
Coloritul crapului este puternic influentat de culorile predominante in mediul in care traieste. Ca regula generala, se poate afirma ca pestii ce traiesc in apele statatoare mlastinoase sunt de culoare mai inchisa, mai negricioasa, in timp ce coloritul exemplarelor din apele curgatoare este mai deschis, stralucind in nuante aurii, in general, spatele crapului este negricios, cu nuante verzi sau brune, uneori cenusii. Partile laterale stralucesc auriu sau sunt galbui, burta alb-galbuie, uneori de un alb murdar. Coloritul crapului de crescatorie este mai deschis decat al exemplarelor ce traiesc in lacurile mlastinoase.
Exista mai multe tipri de crapi,cele mai cunoscute fiind: crap comun,crap oglinda,crap golas,crap chinezesc(amur),fitofag si novac(singer).Vezi jos pozele.

Dezvoltare

Crapul creste rapid in conditiile apelor din tara noastra, ajungand uneori la dimensiuni apreciabile. Exemplarele cele mai frecvente sunt de 1-4 kg, cu o lungime medie de 40-70 cm. Rar se prind insa si crapi de 20 kg sau chiar mai mult.
La Campionatu Mondial de Crap de la Sarulesti a fost o captura un Crap Oglinda de 37kg.

Biologie

Spatiul vital al crapului il constituie apele dulci, curgatoare si statatoare din regiunile de ses. Poate fi gasit insa si in apele salmastre, unde se dezvolta bine, ca de exemplu, crapii din Marea Azov sau Caspica ori din unele lacuri cu apa salmastra de pe litoralul nostru, desi aceste ape nu constituie mediul firesc al crapului. Prefera portiunile cu curenti mai domoli ale raurilor. Crapul apare de asemenea in unele lacuri si rauri mai mari din regiunile colinare. Apele de la altitudini de peste 500-600m sunt lipsite de crap.
Crapul prefera apele dulci statatoare, deci lacurile, dar ii plac si bratele moarte sau baltile de revarsare ale raurilor mari. Deci crapul prefera apele ce nu curg sau cu un curs extrem de lent, cautand mai ales locurile unde adancimea nu depaseste 1-2 m. La aceste adancimi, apele se incalzesc relativ repede in timpul verii, atingand chiar 20-26°C, temperatura optima pentru crap, care se simte cel mai bine si are cea mai mare pofta de mancare in asemenea conditii. Locurile sale preferate ca ascunzis sunt zonele cu vegetatie subacvatica abundenta, precum si cele cu multa papura si stuf sau alte plante specifice zonei. Aici crapul isi tradeaza adesea prezenta sarind din apa sau miscand vizibil tulpinile de stuf si papura, la care se adauga un sunet specific pe care il produce cu buzele in timp ce scurma cu botul malul de pe fundul albiei, in cautarea hranei.
In rauri, crapul manifesta predilectie pentru bancurile de nisip, dar adesea poate fi gasit si in adanciturile spalate de ape, in anumite portiuni ale albiei. Ii place sa stea in zonele unde raul primeste afluenti, ascunzandu-se in apropierea trunchiurilor, radacinilor, picioarelor de pod sau a pietrelor mai mari din apa, la adapostul carora se simte mai in siguranta. In mod obisnuit, crapul are "domiciliu stabil", pe care il schimba doar in perioada de revarsare a raului, cand, inotand odata cu apele involburate, patrunde pe teritoriile inundate. Cand apele se retrag, se intoarce si el, pentru ca dupa revarsarile Dunarii din fiecare primavara urmeaza imediat perioada de reproducere a crapului, pestii isi depun icrele pe teritoriile recent inundate, alevinii eclozati dezvoltandu-se pentru o vreme tot in aceste locuri. Ca urmare, teritoriul de revarsare al Dunarii, precum si baltile de revarsare din zona functioneaza ca adevarate pepiniere de reproducere naturala a crapului. Odata cu retragerea apelor, puietul dezvoltat aici se trage spre Delta, unde atinge maturitatea, pentru a reveni la revarsarile de primavara, depunandu-si icrele la fel ca parintii lor. Datorita indiguirilor masive, aceste lacuri de reproducere naturala sunt din ce in ce mai putine in lunca Dunarii.
In lunile dinspre sfarsitul toamnei, crapii se aduna in grupuri numeroase, cautand cele mai adanci portiuni ale apei, unde hiberneaza pe parcursul iernii, aproape in totala nemiscare. In zilele de hibernare, functiile vitale se reduc la minim, pestele hranindu-se extrem de rar, motiv pentru care el isi pierde circa 5-10% din greutatea corporala. Caldura emanata de razele solare din martie "trezeste" crapii din hibernare. La temperatura de 8-10°C crapul porneste din nou in cautarea hranei naturale.
Perioada in care crapul se hraneste cel mai intens se situeaza intre sfarsitul lunii mai si mijlocul lui septembrie, perioada de varf fiind insa intre iunie si august, in aceste luni, crapul sta mai toata ziua "cu capul in jos", in imediata apropiere a fundului apei, scormonind cu buzele sale carnoase malul, in aceasta pozitie gaseste si soarbe cu usurinta hrana. Spre deosebire de pestii rapitori, dintii faringieni ai crapului sunt tociti, destinatia lor fiind mestecarea hranei (masticatia).
In cautarea hranei, ochii crapului joaca un rol important, ca si unele terminatii nervoase tactile si gustative de pe mustati si din cavitatea bucala.
Cavitatea bucala a crapului este lipsita de glande salivare. Hrana este despartita de apa cu ajutorul asa-numitului "aparat Weber", de pe bolta palatina. "Aparatul" functioneaza ca o presa, comprimand si pompand apa din gura prin orificiile spinilor branhiali. Crapul si "rudele" sale nu au stomac. Bulbul intestinal este scurt, deschizandu-se in intestin. La convergenta bulbului cu intestinele se varsa si bila. Lungimea intestinelor crapului este de 2,5-3 ori mai mare decat lungimea corpului, intestinele prezentand contorsiuni si un apendice piloric, la fel cu intestinele mamiferelor. Crapul trebuie sa mestece mai intai foarte bine, in caz contrar fiind expus unor tulburari digestive, intr-o singura imbucatura, crapul nu apuca o cantitate mare de hrana.
Crapul este un peste prin excelenta pasnic. Din punct de vedere al hranei ingurgitate, poate fi considerat omnivor, intrucat in apele naturale, pe linga hrana de origine animala (viermi, larve, mici crustacee), el o consuma cu placere si pe cea de origine vegetala (organisme planctonice vegetale sau frunze, seminte de plante acvatice, particule vegetale intrate in descompunere). In crescatorii, alimentatia crapului este exclusiv de origine vegetala (ingrasa mai mult), si anume: porumb, cereale, sroturi din floarea soarelui (resturi de seminte din care s-a extras uleiul, cu continut bogat in proteine si saruri minerale), nutret granulat pentru crap etc.
Crapul se hraneste in primul rand cu ceea ce culege de pe fundul apelor. Dintre organismele planctonice care plutesc in apa si care alcatuiesc hrana principala a crapului, cele mai importante sunt: purecii de apa (speciile de Daphnia si de Bosmina), precum si Rotatoria, Infusoria latareti, izopode acvatice. Dupa racii minusculi, o parte insemnata a hranei crapului o constituie insectele si larvele de insecte care traiesc in apa. Pestele prefera mai ales larvele de Chironomus plumosus. Dintre organismele bentonice, crapul manifesta cel mai mare interes pentru insectele acvatice si larvele acestora (ca larvele din apa ale efemeridelor, libelulelor si tantarilor). Aceste insecte mor de regula tot in apa, devenind in acest fel hrana pentru crap. In afara de cele amintite, pestele se hraneste si cu rame, melci si scoici minuscule, viermi, precum si cu particule vegetale, cum sunt semintele sau frunzele unor plante acvatice. La o temperatura de 28-30°C a apei pofta sa scade considerabil, iar in caz ca temperatura creste si peste aceasta valoare, el inceteaza sa se mai hraneasca. Piscicultorii care lucreaza in crescatoriile de crap cunosc aceasta particularitate si, ca urmare, in zilele de canicula hranesc crapii din bazine in zori sau in amurg, cand apa are o temperatura mai scazuta decat la amiaza, sau chiar noaptea, in unele cazuri, deci atunci si pescuitul la undita da randament.
De obicei, masculii ating maturitatea sexuala la varsta de 3 ani, femelele la 4 ani, desi in cazul unor zone geografice cu climat mai cald si acestea pot deveni apte pentru reproducere la numai 3 ani. Cand temperatura apei atinge valoarea de 17-18°C, reproducatorii se aduna in carduri si cauta locurile propice pentru depunerea icrelor, apoi se aleg perechile. Icrele de crap sunt galbui, cu diametrul de 1 mm. Pentru fiecare kilogram greutate corporala, o femela depune circa 120000-150000 boabe de icre. Deci o femela bine dezvoltata, in varsta de 5-6 ani, depune aproximativ 600000-650000 boabe de icre in fiecare an, unele chiar si peste un milion. Din experienta unor crescatori de crap se stie ca din 500000-600000 boabe de icre depuse, toamna se pot inregistra 30000-35000 bucati de puiet de crap de o vara; in cel mai bun caz, acest numar se poate ridica la 60000. Din momentul in care nivelul Dunarii incepe sa scada si puietul de crap se aduna in grupuri si se straduieste sa ajunga inapoi in fluviu pentru a migra in Delta.
Carnea crapului este gustoasa si foarte cautata, cea a exemplarelor de crescatorie fiind mai grasa decat a celor care traiesc in mediu natural. Crapii proveniti din apele statatoare au un usor gust de mal.