sâmbătă, 28 martie 2009

MONTURI


Montura fixa crap-caras


Pentru realizarea acestei monturi, aveti nevoie de: 1 vartej, 1 naditor arc, 2 carlige nr.4 sau 5 galbene sau negre, 3 protectoare nod, 1 T(teu-antitangle), 1M fir monofilament 0.25-0.3 sau textil 0.2 (in functie de dimensiunea pestilor urmariti se poate confetiona si cu fire mai groase ex. 0.4).
Se vor folosi nodurile: "Uniknot" sau "Grinner" la legarea vartejului si naditorului, "Snell" sau "Snood" pentru legarea carligelor si bucla "Longliners" pentru legarea primului carlig pe linie (prin teu).
Protectorul de nod, poate fi confectionat din camasa izolatoare a unui conductor electric ne litat de 0.75mm, sau varnis termosensibil folosit in electronica (se gaseste la magazinul connex).
La final, montura nu trebue sa depasasca 45-50cm. lungime.



Montura "Fir de par"

Aceasta montura se folosete la pescuitul crapului cu boiles, boabe de porumb sau orice alta momeala care se poate fixa pe firul de par. La realizarea ei nu se va face nici un fel de compromis in materie de calitate a componentelor, deoarece cand pescuiti cu asa ceva, trebuie sa va asteptati la capturi impresionante. Pescarii care merg la concursuri de crap, folosesc aceasta montura.
Pentru realizare aveti nevoe de: 2 varteje, 1 stopper, 2 margele, 1 tub antitangle, 3 protectoare nod, 1 varnis, 1 carlig nr. 5-6, 1 plumb de 50-90gr. cu forma aerodinamica, 1m fir textil 0.25-0.3.
Se vor folosi nodurile: "Knotless" pentru carlg si "Swivel double" pentru varteje cu capatul asigurat print-un nod obisnuit



Montura worm feeder

Mai intai de toate, ce este un worm feeder si la ce este folositor?

Cuvantul worm in limba engleza inseamna vierme, iar cuvantul feeder vine de la verbul to feed, care inseamna a manca, a se hrani. In traducere exacta, rezulta "mananca viermi" dar nu are nici un inteles logic, asa ca se va folosi termenul mai adecvat "port viermi". Eu voi folosi in continuare, termenul worm feeder din motive estetice.

Worm feederul este un fel de cosulet pentru folosirea viermilor ca nada. Practic el este format dintr-un tub din plastic, inchis la ambele capete si prevazut mici cu orificii prin care pot iesi viermii, dar in acelasi timp nu se v-or impastia in curent mai puternic. Aceste feedere mai contin un lest din plumb, pentru a conferii greutatea necesara unei lansari la distanta. Lesturile pot varia ca greutate intre 25 si 80 grame sau mai mult, alegera acestora facanduse de catre pescar in functie de puterea de aruncare a lansetei pe care o foloseste.

Aceasta montura se preteaza foarte bine la pescuitul pestilor pasnici pe lacuri si rauri.

Pentru construirea monturii, recomandam urmatoarele "ingrediente":
- 1 Worm Feeder (Port viemi).
- Fir monofilment cu diametrul 0.3 mm, sau fir textil cu diametrul 0.2 mm.
- 1 oliva plutitoare (optionala)
- 1 amortizor cauciuc.
- 1 vartej cu rezistenta de 10-15 kg.
- 1 carlig "Mustad Ultra Point Carp nr.8" (carligele pot diferi foarte mult ca dimensiuni de la producator la producator, sau chiar de la serie la serie)
Pescarii mai pretentiosi pot folosi si varnis termocontractabil (Shrink tube) pe capetele vartejului si nodul carligului.


Montura "Pater Noster"
Aceasta montura poate fi folosita atat pe rauri cat si pe lacuri pentru pescuitul pestilor rapitori, (stiuca si salau) folosind ca momeala pestisori vii sau morti. Carligele folosite vor fi model ancora nr. 6-7 sau chiar mai mari. Plumbul va avea greutatea de 20-30gr. si forma de picatura de apa. Pluta, in acest caz, va avea o portanta de 10gr.



Montura "Bomba"

Pentru realizare aveti nevoie de: 1 momitor fix, 1 vartej, 1 varnis de 1cm lungime si 3-4mm diametru, 4 sau 5 carlige nr.5, 100cm fir mono de 0.3 sau textil 0.2, 20cm fir mono de 0.4 sau textil.
Realizare: Fiecarui carlig i se va lega un fir cu lungimea de 20 cm. Vanisul va fi gaurit in zona mediana, din exterior catre interior, cu un ac de cusut, practicandu-i 4 sau 5 gauri de jur imprejur (cate o gaura pentru fiecare carlig). Fiecare carlig va fi introdus cu firul inainte, in cate o gaurica a varnisului, eventual va folositi de acelasi ac de cusut. Se va trage de fire pana ajung carligele langa varnis. Se leaga toate carligele de capatul de sus al momitorului, in asa fe incat fiecare carlig sa nu depasasca in lungime momitorul. Se ia firul de 0.4 si se leaga cu un capat de momitor, trecandu-l prin varnis, iar la celalat capat se va lega vartejul.


Montura Helicopter

Montura helicopter se foloseste la pescuitul crapului, fiind una dintre cele mai prinzatoare monturi. Aceasta se datoreaza faptului ca firul cu carligul se roteste liber in jurul axei antirasucitorului (antitangle) si ajunge pe fundul apei intr-o pozitie naturala, care nu-l face pe crap sa fie suspicios.



Montura culisanta crap-caras

Pentru realizarea acestei monturi, aveti nevoie de: 2 varteje, 1 naditor cosulet, 2 carlige nr.4 sau 5 galbene sau negre, 3 protectoare nod, 1 stopper, 2 margele, 1 T(teu-antitangle), 1M fir monofilamet 0.25-0.3 sau textil 0.2 (in functie de dimensiunea pestilor urmariti se poate confetiona si cu fire mai groase ex. 0.4).
Se vor folosi nodurile: "Uniknot" sau "Grinner" la legarea vartejelor, "Snell" sau "Snood" pentru legarea carligelor si bucla "Longliners" pentru legarea primului carlig pe linie (prin teu).
La final, montura nu trebue sa depasasca 50-55cm. lungime.

NADE

Nade

Viermusi puri(fara detritus sau alte tipuri de suport).
Se utilizeaza ca atare,lansati cu mana sau cu prastia.Deasemenea pot fi incorporati in compozitia nadelor dar numai in ultimul moment inaintea lansarii,deoarece se strecoara la fundul bacului.Pentru a preveni acest fenomen,nada cu viermusi se amesteca in bac destul de des in timpul unei partide de pescuit.Bulgarii de nada facuti cu mana se arunca imediat,deoarece viermusii ce se zvarcolesc dezintegreza rapid structura facandu-i friabili.O alta metoda folosita initial in tarile nordice si care treptat a castigat teren,actualmente fiind frecvent utilizata si in pescuitul competitional este incorporarea viermusilor in bulgari de argila pulverizata si umidificata putin cu un pulverizator.Asa cum am scris intr-un numar anterior,astfel preparata argila indeplineste mai multe roluri:este transportator;tulbura apa,efect ce place pestilor;formeza un"covor"mai dur decat malul de pe fundul multor balti inlesnind gasirea nadei ulterior lansata.

Larvele de Chironomus-popularele"libelule"adauga nadelor rapiditate si eficacitate certa.In majoritatea cazurilor ele dau certitudinea reusitei.
Trebuie evitata amestecarea cu materii neutre cum ar fi talcul sau caolinul care il usuca precum si cu produse care il incalzesc cum ar fi painea simpla pulverizata,biscuitii praf sau fainurile uscate.
Produsele care nu dauneaza larvelor sunt:
-neutre:argila,nisipul,pamantul de cartita etc.
-consumabile:faina sau grisul de porumb prajite sau crude,canepa zdrobita,praful de oua,diverse turte etc.

Ramele taiate:sunt una dintre cala mai vechi,mai des folosite si ca nada,nu numai ca momeala.De ce taiate?Din doua motive:unul ar fi ca lasate intregi ele parasesc"locul faptei",tarandu-se sau chiar infundandu-se in substratul de pe fundul apelor iar cel de al doilea-ca zeama rezultata dupa taierea lor cu o foarfeca sau un briceag,are un efect deosebit de stimulator pentru majoritatea pestilor.

Sangele-Se poate adauga in compozitia nadelor sub forma de praf,inchegat sau chiar proaspat,un ultimele doua cazuri adaosul facandu-se in ultimul moment inainte de folosire.
Proaspat are cel mai bun randament.Dozajul se face cu zgarcenie deoarece sangele strica apa,din acest motiv el fiind chiar interzis in unele tari.Pentru a-i facilita utilizarea,aceasta se incorporeaza mai ales in argila pulverizata sau in pamant de cartita.Se procura de la abatoare.

Laptele praf si praful de oua-despre acestea am mai amintit in trecut la capitolul produse consumabile.Reamintesc doar ca ele se folosesc cu succes mai ales in compunerea nadelor de excitatie pentru albitura.

Faina de peste si de carne-contine mari cantitati de proteine si aminoacizi.Spre deosebire de pesmetul din paine sau malaiul cernut,dozajul se face cu mare atentie,deoarece fainurile de carne satura rapid pestii.

Hrana pentru caini sau pisici-Actualmente in comert se gasesc o sumedenie de feluri de hrana mai mult sau mai putin concentrata pentru prietenii nostri de apartament,pe baza de peste si alte vietuitoare marine,carne de vita,porc,pasare,toate cu un continut bogat inproteine,carbohidrati,oligoelemente,vitamine si minerale.Alegeti dupa inspiratie numai pe cele uscate cum ar fi biscuitii,bilele,stelutele si transformati-le acasa prin macinare in pulberi fine pe care,cu prudenta,in cantitati mici le puteti amesteca in formulele de nada,mai ales cele de iarna.Rezultatele vor fi pe masura asteptarilor.Atentie insa-"termenul de garntie"al nadelor astfel preparate scade simtitor.

MOMELI

Miez de paine
Miezul de paine este na dintre momelile folosite cu succes la prinderea carasului, albuminelor, rosioarelor etc. Se ia miez de piine alba proaspata si se comprima pana obtinem un cocolos cit un mar. Punem miezul in mijlocul unei bucati de pinza, infasuram bine, apoi il inmuiem brusc intr-un vas cu apa clocotita astfel incat sa se imbibe pinza si putin si piinea. Se stoarce usor si apoi se framinta energic prin pinza pina acesta devine ca o pasta. In pasta se adauga putin zahar sau miere (o lingurita). O alta reteta este de a adauga in miezul de piine framintat esenta cu miros de banane. Este atractiva pentru obleti si mai ales pentru caras. Daca sunteti pe balta sau pe canal, rau, si nu puteti sa inmuiati in apa clocotita si sa-i dati aroma pur si simplu imuiati painea in apa, putina apa cat sa iasa un amestec tare sa nu pice de pe carlig.



Mamaliga
Mamaliga este una dintre momelile si nadele nelipsite pescarilor de crap, caras si alti pesti nerapitori este mamaliga. Aceasta de multe ori ne influenteza rezultatele partidei de pescuit prin doua aspecte: daca este atractiva pentru pesti si daca este suficient de tare sa nu cada din ac. O mamaliga dura (in special zona marginala, cu coaja) este lasata de pesti iar cea prea moale cade uneori chiar la lansare. Va prezentam in continuare 3 retete de mamaliga verificate in practica cu rezultate foarte bune.

Mamaliga perfecta

In cele ce urmeaza am sa va ofer o reteta de mamaliga deosebita. Fiecare dintre noi, invata, experimenteaza si pe urma aplica...Reteta urmatoare este una deosebita, deoarece NU se mai pot aduce imbunatatiri la ea. Am incercat multe retete si mai ales multe moduri de preparare a acestei momeli. In multe feluri se poate face mamaliga, dar cele mai multe retete au probleme cu modul de preparare. De exemplu iese prea tare sau prea moale.. se amesteca cu apa si e dezastru( mai ales cu mamaliga turnata pe deasupra apei in clocot). Reteta de mai jos se refera mai mult la modul de preparare decat la aromatizarea ei. Sunt de parerea ca : aromele sa se adauge pe malul apei, in functie de tipul lacului sau de obiceiurile impuse de pescari. Pestele este invatat cu o anumita clasa de momeli in diferite lacuri. Daca amestecam cu o aroma si pestele NU este de acord cu ea .. ce facem ? Este de preferat sa se adauge aromele pe malul apei unde putem face si experiente cu mai multe arome.

Deci:

a. Se pune apa la fiert ( in jur de 3-4 litrii la 1 kg de faina de malai) . Intre timp se amesteca faina de malai cu faina alba( in proportia dorita de catre noi) Eu pescuiesc cu o mamaliga moale si pun mai putina faina alba.

b.In momentul in care apa clocoteste, se pune peste faina pregatita intre 3 si 4 polonice de apa fierbinte. Se amesteca pana se pot face cocoloase in podul palmei ( aproximativ de 10/3 cm).

c. Se arunca aceste cocoloase in apa in clocot si se lasa la fiert intre 30-60 minute. Se mai intorc cocoloasele sa nu se lipeasca de fundul vasului. Fierberea NU trebuie supraveghiata. Vasul se acopera cu un capac, doar partial.

d. Dupa fierbere se strecoara cocoloasele de mamaliga, fara sa se arunce apa in care au fiert. Se sparg cocoloasele cu o spirala de zdrobit cartofii piure si se toarna inapoi din apa. Se amesteca pana iese un pic mai moale decat ne-am dori sa iasa ( explicatie: mamaliga la racire se mai intareste). Durata procesului de amestecare aproximativ 1-2 minute

e. FOARTE IMPORTANT -dupa ce ati ajuns la consistenta dorita se pune toata mamaliga intr-o punga de plastic mai rezistenta, se acopera cu o carpa de bucatarie ( ca sa nu ne arda) si se framanta cu podul palmei prin rostogolire pe masa, pentru omogenizare. SE lasa in aceasta punga si NU se acopera cu panza asa cum propun majoritatea retetelor.

Iata ca in maxim 3-4 minute de la terminarea fierberii avem o mamaliga de nota 10. Avantajul consta in faptul ca NU trebuie sa ne pierdem vremea cu prepararea ei si ceeace este mai important: de fiecare data avem consistenta dorita. Avem control deplin . Pe malul apei putem adauga diferiti aditivi, diferite arome. Eu pescuiesc mai mult la pluta. Cele mai bune rezultate le-am avut cu mamaliga moale. Mamaliga care aproape curge jos de pe carlig. Se pune mai multa mamaliga ( de marimea a 2-3 boabe de porumb) si NU se nadeste de loc deoarece la fiecare aruncare va fi o nadire perfecta. La ceea mai miscare a plutei se inteapa. La fiecare aruncare trebuie pus alt cocolos de mamaliga. Incercati metoda de mai sus, mai ales in zilele sau orele zilei in care nu aveti succes cu alta reteta si veti constata cu surprindere ca metoda va da roade. Mamaliga care "sare pana la tavan" si e tare ca un bolovan este o greseala.. o aberatie totala. Ea NU elimina arome, nu atrage pestii si ce daca sta pe carlig de dimineata pana seara si NU pica jos ??? Si Ce daca ? Este suficient sa stea pe carlig pana la primul peste. Reteta si metoda de preparare pusa la punct de Nemes Rudolf

1. Reteta pentru prepararea mamaligii 1
Reteta urmatoare este verificata si da rezultate dintre cele mai bune. Se ia o masura de faina si doua de malai. Se pune 1/3 din cantitate la fiert intr-un ceaun. Cind amestecul a fiert, se adauga 1 lingura de zahar sau miere, un virf de cutit de sofran si 5 picaturi de esenta de anason (de regula pentru crap). Se adauga treptat si cantitatea de malai/faina ramase, pina la finalizare. Aceasta poate fi folosita cu succes ca nada. Pentru obtinerea momelei pentru ac, se introduce mamaliga intr-o bucata de pinza sau chiar dres de dama si se face o minge strinsa bine cu materialul respectiv. Este bine apoi sa o latim prin presare. Se fierbe apoi pina cind aceasta pluteste in vasul cu apa. Se lasa la racit si apoi se scoate din material. Aceasta poate fi taiata cubulete de diferite marimi, dupa dorinta. Reteta oferita de Dan Barzoianu - Firma Zziplex Bucuresti

2. Reteta pentru prepararea mamaligii 2
Se pune un vas cu 2 litri de apa la fiert; in apa se pune o lingura de seminte de anason bine macinate. Cand fierbe apa se adauga faina "musuroi" si se lasa sa fiarba circa 20 de minute, dupa care se amesteca continuu circa 6 min.. Rasturnam mamaliga pe un fund de lemn, o acoparim cu un ziar umed si o lasam pana a doua zi. Adoua zi, cu o ora inainte de a pleca la pescuit, se framanta mamaliga cu srot si cu pesmet bine macinat pana cand ajunge la o consistenta omogena (asemanator plastelinei) si culoarea gri inchis. Cand ajungem pe malul apei se ia o bucata de marimea unui mar mai mare si se amesteca cu putina apa din lac (obligatoriu) pentru a deveni mai moale decat restul; aceasta va deveni momeala, in timp ce cealalta va fi distribuita naditoarelor. Pentru a o indulci se pot adauga 1-2 pastile de ciclamat de sodiu (acesta are avantajul ca nu fermenteaza la caldura). Reteta oferita de Cornaciu Catalin

3. Reteta pentru prepararea mamaligii 3
Calitatea principala a unui cub de mamaliga este sa fie atit de rezistent incit sa poata fi aruncat oricit de departe (sau de violent) fara sa iasa de pe cirlig (sau de pe firul textil) - ca sa nu mai vorbim de compozitia lui. O reteta care functioneaza perfect - pentru mine - este urmatoarea: Ideal este sa folosesti apa de balta. Daca nu ai asa ceva, folosesti apa minerala plata sau lasi apa de robinet intr-un vas vreo doua zile la aer (in balcon). Malaiul cel mai bun e cel din piata, si negrisat. Cel unguresc are si colorant alimentar, asa ca nu e rau. Unii spun ca trebuie cernut, dar eu prefer sa-l las in formula lui naturala, fragmentele de coaja purtind aroma de porumb - cu toate ca, nepregatita cum trebuie, mamaliga din malai necernut nu are consistenta celei din malai cernut. Se pune apa, sa zicem 1,5 l., intr-un ceaun (ideal este sa folosesti un ceaun numai pentru momeli si nade. Pestele e mai sensibil decit un ciine politist, simte dilutii infinitezimale. Un miligram de haleala umana - prajeala, condiment sau orice nu-i place pestelui - il alunga fara doar si poate din preajma cirligului. De aceea, hrana pentru peste nu trebuie sa se atinga de nimic nu care miroase conform nasului nostru, ci care doar e susceptibil sa se fi atins de hrana umana - chiar si miinile unui fumator sunt otravitoare pentru momeala sau nada) in care se arunca doi - trei pumni de malai, asa incit sa se formeze o supa ceva mai consistenta. Se lasa la fiert destul de mult, pentru a se lega - sa zicem 20 - 25 minute. Daca optezi pentru mamaliga rosie (care uneori e preferata de crap - am avut partide pe care le-am salvat cu mamaliga rosie), acum e momentul sa o colorezi cu colorant alimentar. Dar atentie, nu pune mult, colorantul inmoaie cuburile si le face cleioase. Etapa de legare a compozitiei e foarte importanta. Daca nu s-a legat, cuburile sunt ratate, devin sfarimicioase sau rigide, nu elastice cum ar trebui. Dupa legare, se adauga citeva miini bune de malai, amestecindu-se pina se obtine o compozitie groasa. Se lasa la fiert inca 20 - 25 min, adaugindu-se malai pina se obtine un bot atit de compact, incit cu mare dificultate il mai poti intoarce cu melesteul. Atentie: cu cit se amesteca mai des in timpul fierberii, cu atit e mai bine. Lasata sa fiarba neamestecata, mamaliga formeaza o crusta care opreste evaporarea, asa ca mamaliga nu se mai intareste uniform. Pe scurt: fierberea trebuie sa dureze peste limita rabdarii noastre, amestecind aproape continuu. Inca un amanunt extrem de important: pe ceaun se formeaza o crusta. Trebuie evitat sa cada bucati din crusta in amestec deoarece sunt afumate si vor da un miros de fum cuburilor. Daca s-a intimplat asa ceva, cuburile sunt ratate. Se rastoarna mamaliga pe un fund de lemn destinat exclusiv momelilor si se fac niste turtite groase cit latura cubului si cu diametru de aprox. 10 cm. Acestea se folosesc ca atare sau se arunca intr-un vas cu apa fierbind si se tin 5 - 7 minute pina incep sa pluteasca intre ape. Fierberea le intareste suplimentar si e preferabila folosirii brute. Cuburile se taie fie de acasa, fie direct pe balta. Eu le tai de acasa si le tin separat, in pungute cu diferite arome - daca stiu ca unde merg pestele prefera vreo aroma. Cuburile merg la crap cel mai bine cu ulei de anason - iarasi, e parerea mea, asa am avut cel mai mare succes, dar nu e o reteta universala. In final, iata si legea lui Murphy la cuburi (incercata pe propria-mi piele): Cu cit faci mai multe cuburi si mai frumoase, cresc sansele sa le arunci la terminarea partidei ca nada pentru altii. Cu cit faci mai putine si mai in viteza, cu atit vei prinde mai mult peste si in final vei ramine in criza de cuburi. Fir intins.




Mamaliga pentru momeala (patratica)
Mamaliga pentru momeala (patratica).
Spre deosebire de mamaliga pentru nada obtinuta prin diferite retete, rmamaliga pentru patratica, folosita ca momeala in carlig, este mai greu de realizat. Aceasta nu trebuie sa fie prea dura insa trebuie sa fie suficient de rezistenta pentru a ramane in carlig in timpul lanseului si, dupa aceea, timp de mai multe ore, in apa. O mamaliga incorect realizata nu rezista in apa decat circa 20-30 min., ceea ce este total insuficient, mai ales la pescuitul crapului. O mamaliga de calitate este usor plastica dar suficient de dura pentru a se pastra in carlig timp de cel putin 2-3 ore. Retetele de preparare a mamaligii pentru patratica sunt destul de numeroase si care mai de care se poate lauda cu un artificiu care asigura produsului sau un succes teribil. Stiti cum sunt pescarii !

In continuare va vom prezenta o reteta proprie, la modul relativ spus, dar care va poate da satisfactii depline. Se ia o masura de faina si doua de malai fin cernut. Se pune cca. 1/3 din cantitate la fiert intr-un ceaun cu circa 3 masuri de apa. Cand compozitia a fiert, se adauga 1 lingura de miere sau 2-3 pastile de zaharina (nu fermenteaza prea repede), un virf de cutit de sofran si 4-5 picaturi de esenta de anason. Se adauga treptat si cantitatea de malai/faina ramase, amestacandu-se continuu. Cand s-a fiert suficient, mamaliga se rastoarna pe un capac de lemn. Se introduce mamaliga intr-o bucata de panza, dres de dama si se face o minge ceva mai mare decat pumnul, stransa bine cu materialul respectiv si apoi latita pentru a putea fi fiarta uniform pe intreaga sectiune. Deci, dupa aceea se fierbe pana cand aceasta pluteste in vasul cu apa. Se lasa sa se scurga pe un fund de lemn dupa care se scoate din material.

Aceasta poate fi apoi:
- taiata cubulete de diferite marimi (cu latura de 6-30 mm), dupa dorinta;
- facuta cocolos prin framantarea acesteia impreuna cu putin srot, pesmet macinat sau chiar putina paine proaspata.

Pentru a putea fi framantata, mamaliga se inmoaie putin in apa pana devine de consistenta plastelinei.


Momeala tare pentru crap


Ingrediente: 500g faina de malai, 250g faina alba, 2 sticlute de arome (vanilie sau anason).

Mod de preparare: Se framanta malaiul cu faina intrun bol cu 300 ml lapte, apoi se pune si aroma, dupa aceea se pune toata compozitia la fiert 10 minute.



Momeala pentru crap

Mod de preparare: Vom praji in cuptor o tava de floarea soarelui si o tava de saminta de cinepa, ulterior intreaga cantitate se suplimenteaza cu porumb, griu pentru a fi mai usor de macinat. Se utilizeaza cu succes la momirea crapului, pe ape statatoare, in combinatie cu porumb lasat in apa, timp de doua zile sau 1-2 kg de porumb boabe fiert. Aceeasi combinatie poate fi utilizata si pe apele curgatoare, fiind o momeala "uleioasa", dar obligatoriu va fi amestecata cu pamint luat de pe malul raului(50%) si se va momi cu 20 m in susul apei (in amonte).


Mamaliga cu arome

Ingrediente: 1kg de malai, 670ml apa, 3 plicuri de zahar vanilat, esenta de anason, baton cu aroma de capsuna.
Mod de preparare: Se pune mamaliga la facut. Prima oara adaugam cele 2 plicuri de zahar vanilat. Aproape de sfarsit amestecam cel de-al treilea plic de zahar vanilat cu esenta de anosaon si aroma de capsuna. Acest amestec il punem in mamaliga. Mai amestecam mamaliga 5-10 minute si o lasam descoperita intre 25 si 30 de minute


Mamaliga pentru momeala, naditor si nada (3 în 1)

Incrediente:
- faina de porumb (1kg)
- faina de grâu (2 linguri)
- seminte de floarea soarelui (400g)
- galbenus de ou crud (3 galbenusuri)
- zaharina (10 tablete)
Mod de preparare: Se pune la firt într-un ceaun 1,5l de apa îndulcita cu cele 10 tablete de zaharina , apoi se adauga faina de porumb. Când aceasta începe sa se întareasca se adauga faina de grâu, amestecând în permanenta pentru a nu se forma cocoloase.
Separat se prajesc bine semintele de floarea soarelui, se dau prin râjnita de cafea dupa care se amesteca în mamaliga din ceaun.
La final se introduc si galbenusurile de ou, se amesteca bine pentru omogenizare.
Se scoate mamaliga pe un fund de bucatarie unde se lasa la racit timp de 5 minute (pâna la formarea unei cruste subtiri), apoi se introduce în cuptorul încins unde se lasa la copt aproximativ 20 minute.
Mod de întrebuintare:
- taiata cubulete pt. cârlig
- facuta cocoloase pt. cârlig
- pusa pe/în momitor
- cocoloase pt. nadit
Avantaje comparativ cu alte retete:
- este o mamaliga pentru pescuit consistenta (densa), permitând astfel pescuitul pe o perioada de timp mai îndelungata fara a deranja momeala (prin schimbare sau pur si simplu verificare);
- este în acelasi tinp elastica, pastrândusi ceasta proprietate pentru mult timp chiar si în apa;
- aroma predominanta (data de semintele arse si apoi râjnite) este puternica si în aceeasi masura durabila în timp;
- este foarte usor si la îndemâna de preparat, toate ingredientele gasindu-se în bucataria orcarui român;
- timp de preparare relativ scurt în comparare cu alta retete;
- nevasta nu va protesta foarte tare pentru deranjul lasat în bucatarie, semintele prajite înclinând balanta în favoarea dvs.
PS: Pentru mamaliga se pot folosi si seminte prajite ale altor plante în locul celor de floarea soarelui, dar sotia nu va fi la fel de încântata de reteta.


Pasta de boilies

Incrediente: Se folosesc bilele de boilies care sunt crapate sau chiar si bile bune.
Mod de preparare: Se zdrobesc bilele pana se obtine o pulbere fina. Separat se ia miez de paine care se inmoaie cu apa si se framanta foarte bine. se incorporeaza treptat praful de bilies in miezul de paine. Adaugam si putin ulei pentru a se omogeniza compozitia. Putem adauga diferite arome (functie de aromele din care au fost facute boilies-urile) iar pasta obtinuta trebuie sa fie omogena la culoare si cam de consistenta plastilinei.


Srot pentru momitor

Mod de preparare: Se prajesc semintele de floarea soarelui dupa care se dau prin rasnita de cafea. Se pune miere, se omogenizeaza, dupa care se adauga 1-2 oua depinde de cat de tare vrem sa fie (Personal il fac mai tare). Este super, miroase foarte bine si are rezultate


Mamaliga cu vanilie

Ingrediente: 400 g malai grisat fin, 500 ml apa, 2 esente de vanilie
Mod de preparare: Se pune 1/2 l apa in 400 g de malai, doua esente de vanilie, se lasa la fiert 10 min. dupa care se scoate compozitia, se introduce intr-o fasa, se baga din nou in apa fierbinte si se lasa sa fiarba 1/2 ora/. Fir intins.

Mamaliga rapida pentru para pe carlig si pentru momitor

Ingrediente: 500 g malai grisat fin, 250 g faina alba, 3 linguri zahar, 1 varf lingurita sofran, 750 ml apa, arome 10 ml (anason sau vanilie, capsuna, scoica - in functie de anotimp). Primavara se folosesc arome dulci-usoare (vanilia, feromonul etc.) iar vara si toamna aromele dure (capsuna, anason etc.). Aroma de scoica se poate folosi tot timpul anului de regula in locurile in care scoica este abundenta. In ultima perioada se folosesc atractanti puternici care creeaza apetit (bogati in proteine si aminoacizi).
Mod de preparare: Se pune apa la fiert odata cu sofranul, timp in care se mixeaza foarte bine malaiul, faina si zaharul. Cand fierbe apa se toarna toata compozitia mixta, se lasa sa clocoteasca 10 secunde facandu-se o cruce pe ea. Dupa cele 10 secunde se amesteca foarte bine cel putin 3 minute continuu. Se rastoarna pe un fund de lem si se lasa sa se raceasca. Cand aproape s-a racit se framanta foarte binesi se amesteca cu atractantii, aromele etc.
Se poate folosi pe momitor in amestec cu strot de floarea soarelui, farame de porumb, seminte de canepa etc.
Pentru para pe carlig se formeaza un cocolos, se pune pe curbura carligului si se intinde usor spre tija, umezindu-se din cand in cand in gura, pana capata forma de para. Para se poate introduce in solutie de miere sau alti atractanti.
Este foarte buna pentru pescuitul in curent deoarece este lipicioasa si se spala greu. Nu rezista decat 24 de ore (se acreste repede). Nu trebuie tinuta in soare


COROPISNITA
Este una din momelile preferate ale somnului, se gaseste de regula in zonele in care se afla si rama neagra de mal si in zone cu reziduuri animaliere. Se recolteaza cel mai bine primavara in lunile aprilie-mai si toamna in lunile septembrie-octombrie. Multi pescari le cresc pana toamna tarziu in cutii speciale. Coropisnitele trebuie pastrate independent deoarece se omoara intre ele.
Poate fi prinsa in carlig in doua moduri: 1. Se trece carligul prin platosa superioara situata deasupra capului; 2. Se poate lega de tija carligului, varful ramane liber.
Poate fi folosita si in combinetie cu rama neagra de mal.
Este cea mai buna momeala pentru pescuitul nocturn la somn. Are proprietati fluorescente si elimina un suc foarte aromat. Mreana prefera si ea o astfel de momeala.


LARVA DE LIBELULA
Se gaseste cu precadere in zone mlastinoase, se recolteaza cu site speciale la inceputul primaverii.
Este de culoare rosu-aprins, foarte subtire, foarte vioaie, poate ajunge pana la 3 cm.
Se pot folosi 4-5 larve de libelula in functie de dimensiunea carligului, cu varful infipt in ultima larva. Carligele trebuie sa fie subtiri, cu tija lunga , maxim nr. 10. Se poate folosi si in nada.
Este apreciata de majoritatea cyprinidaelor.


VIERMUSUL
A devenit una dintre cele mai populare momeli vii. Practica pescareasca a demonstrat ca este o momeala eficienta pentru marea majoritate a speciilor de pesti.
Se pastreaza in locuri uscate la temperaturi mici de 3-5 grade Celsius in malai sau rumegus (acestea trebuie schimbate periodic - 2-3 zile).
Se inteapa usor in partea inferioara (sub pata neagra) astfel incat sa ramana agatat pe curbura carligului cu varful liber.
Culoarea naturala este alb-galbui dar poate fi gasit in mai multe culori (rosu, verde etc.).
In functie de dimensiune carligului si de specia de peste pe care dorim sa o prindem putem folosi unulti viermusi pe acelasi carlig. De asemenea se pot folosi si in combinatie cu alte momeli cum ar fi ramele, pufuletii, mamaliga etc. Se pot folosi si in nada de apel in amestec cu rama tocate, mamaliga si alte combinatii de nade.
Se folosesc foarte bine in timpul sezonului rece, in mod special primavara.


RAMA ROSIE SERPEASCA
Isi poarta numele datorita dimensiunilor sale (este mai lunga decat rama rosie). Are coloritul putin diferit, tinde spre maro. Este foarte vioaie, are acelasi habitat cu rama neagra de mal.
Este apreciata in mod special de speciile mici de Cyprinidae dar nu o refuza nici rapitorii.


RAMA NEAGRA DE MAL
Este momeala preferata de somn si de crap, este folositoare in zonele cu mult maruntis deoarece este mai tare iar acesta o toaca mai greu. Se foloseste cu precadere la pescuitul in Dunare si in Delta Dunarii.
Se gaseste in zone mlastinoase cu radacini de iarba si stuf in mod special dupa retragerea apei. Pentru scoaterea acestora se folosesc cazmale foarte solide cu intaritura pe coada.
Se pastreaza in cuve mari cu pamant uscat (se subtiaza in timp) la intuneric si rece.
De regula se pune pe carlige mai mari de 1/0 cu tija lunga cu contre. Pentru pescuitul somnului se folosesc mai multe rame pe acelasi carlig ce formeaza un buchet. Prima rama se prinde de la mijloc, se trece prin ea carligul si o parte din fir, un capat ramane liber. A doua rama se prinde tot de la mijlos, se trece prin ea carligul, de data asta se lasa doua capete libere. A treia rama se prinde tot de la mijloc, cu un capat liber, varful carligului ramane in rama.

RAMA ROSIE
Traieste in spatii umede (sub frunze, paie, pietre etc.), se poate aduna aproape tot timpul anului. In perioadele foarte reci este mai greu de gasit de aceea recomandam pescarilor sa-si amenajeze o mica "crescatorie" proprie.
Pentru cei care au curte este un pic mai usor, pot folosi 1 m2 de teren cu adancimea de 50-70 cm. Se sapa o mica groapa pe fundul careia se pune o folie de plastic peste care pamant uscat (se umezeste in timp). Este important sa fie tot timpul acoperite cu folie de plastic, cartoane etc.
Cei care vor sa le tina in apartament vor construi un ghiveci de preferat din lemn si vor folosi procedeul mentionat anterior.
Rama rosie este o momeala comoda pentru pescarii sportivi deoarece este apreciata de majoritatea speciilor de pesti (crap, caras, somn, babusca, platica etc.).
De regula se foloseste pe carlige cu tija lunga, cu sau fara contre. In cazul pescuitului in apa tulbure este de preferat ca rama din carlig sa aiba ambele capete libere (se introduce rama in carlig de la 1/3 dinspre cap - zona mai groasa - si pana la 1/3 inspre coada).
Ca momeala sa poate folosi si in combinatii cu alte tipuri de momeli cum ar fi viermusul, pufuletii, porumbul moale.

SCULE DE PESCUIT





Pentru un inceparor ,parerea mea ca trebuie sa aiba urmatoarele scule:
varga lanseta de 3,3-3,6 metri
mulineta de 9-10 rulmenti
fir de 0,30
juvelnic
minciog
dispozitv pentru varga lansetei
pentru pescuitul la caras vergi de 4 m,5 m,6m si 7m
Marcile acestor scule difera,va las pe voi sa alegeti,in functie de preferinte si bani

IMPORTANT

Pescuitul in general poate fi considerat o ''arta''.Trebuie sa recunoastem ca este un mod de a te linisti si destinde.Sper ca prin acest blog sa redau pescarilor,mai multe informatii despre pescuitul stationar.Prinderea crapului si a carasului depinde de mai multi factori:scule,momeli,nade,locul pe balta,monturi,perioada.Voi incerca sa spun cateva lucruri despre acesti factori

vineri, 27 martie 2009

SCULE PENTRU UN PESCAR

Bete lanseta:
diaphoneity 270 CW 100-250g-3 bucati
demon spin r 210 CW 60-120g-1 bucata
titanium terminator CW 40-80g-1 bucata
bailie 330 1250l-4 bucati
Bete undita:
wind blade 7m pole 700 cw 30-60g -1 bucata
Demon stipp 5 m CW 60-100g -1 bucata
Delta 5 m CW 80-120g -1 bucata
Yukon composite spin 4 m CW 80-120 g -1 bucata
Mulinete:
FL RB 5000 7+1 B -1 bucata
FL HLF 500 6 B -1 bucata
DAM JL 84R QUICK 4B-1 bucata
DAM JL83R 4B-1 bucata
JAXON FORSEX X5300 1B -1 bucata
RAINBOW LC 340 3 B-1 bucata
JAXON HECTOR HM 400 3B-1 bucata
GS ORION 4000 9B-2 bucati
SILVER HOOK J3 10 B-2 bucati
juvelnic plsa sarma capacitate 10 kg
juvelnic plasa sil tunel
minciog 5 m
trusa de pescuit cu diferite accesorii
husa scule de pescuit
scaun si umbrela
dispozitiv pentru bete lanseta si senzori

CAM ACESTEA SUNT SCULELE MELE!!!!

CARASUL


CARASUL Carassius auratus


Raspandire

Carasul poate fi gasit in toate tarile europene, occidentale si rasaritene.
In tara noastra, carasul s-a raspandit in Transilvania, Oltenia, Muntenia si mai ales in Moldova. Poate fi gasit si in Dunare si in baltile de revarsare ale acesteia, in Delta, in sistemul de lacuri Razelmn-Sinoe si Tasaul de pe litoral, precum si pe cursurile inferioare ale raurilor Siret, Prut, Olt, Jiu si Mures.

Descriere

Capul este scurt, buzele putin carnoase, gura terminala. Ochii au dimensiuni mijlocii. La jumatatea primei radii tepoase din inotatoarea dorsala se disting 10-11 zimti mici. Aceeasi radie din inotatoarea de sub coada este prevazuta cu 13-14 zimtisori minusculi. Corpul este acoperit cu solzi mari si grosi, bine fixati in tecile lor. Corpul carasilor care traiesc in ape statatoare, este mai scurt decat al celor din apele curgatoare.
Mediul natural in care traieste influenteaza in mod hotarator coloritul carasilor, in general, coloritul exemplarelor care traiesc in regiuni cu o vegetatie bogata este mai inchis decat al exemplarelor din rauri. Spatele carasului este verzui-plumburiu, partile laterale stralucesc argintiu-auriu, in timp ce burta este alba stralucitoare-argintie-aurie. Inotatoarele sunt fumurii, cu unele nuante rosiatice.

Dezvoltare

Lungimea cea mai des intalnita este de 10-30 cm, iar greutatea medie de 100-250 g. Poate creste insa si pana la 50 cm, atingand o greutate de 1-1,5 kg, dar exemplarele mai mari sint extrem de rare. Au fost totusi pescuite si exemplare de 3 kg in Delta Dunarii.
Carasul este un peste cu dezvoltare lenta. Este gresita deci conceptia potrivit careia el poate fi crescut rentabil pe langa crapii din crescatorii. Carasul consuma hrana naturala, precum si nutretul destinat crapului, valorificandu-l insa mult mai putin eficient sub aspectul ritmului de crestere.

Biologie

Spatiul vital al carasului este constituit din apele statatoare si lent curgatoare, unde se adapteaza usor la conditiile de rau. Scos din apa, ramane viu chiar 2-3 ore, iar in zilele mai reci de toamna rezista pe uscat chiar o zi intreaga. Carasul necesita putin oxigen dizolvat in apa. Se intretine in apropierea imediata a fundului apei, unde scurma in cautarea hranei. Rezista si la incalzirea excesiva a apei, dupa unele observatii chiar la o temperatura de 40°C a apei, in care se gaseste o cantitate minima de oxigen. Celelalte specii de pesti din apele din tara noastra nu rezista la astfel de conditii.
Hrana preferata a carasului consta din insecte acvatice si larvele acestora, viermi, melci si scoici mici de apa, seminte si muguri de plante si materii vegetale in descompunere, precum si icre de peste. Nu este pretentios in privinta hranei, mancand tot ceea ce ii este pe plac de pe fundul apei.
Ajunge la maturitate sexuala la varsta de 3 ani si depune icrele in etape incepand cu luna mai si pana in august. Carasul depune 150000-400000 boabe de icre galbui, cu diametrul de 1,5 mm. Printre exemplarele de caras, rar gasim cate un mascul, icrele depuse de femele fiind fecundate si de crap sau alte specii de pesti. Larvele eclozate din aceste icre sunt totdeauna femele de caras. Fenomenul se numeste ginogeneza si este extrem de rar intalnit in lumea animala.